În septembrie 1950 ia ființă Direcția Silvică Oradea – cu 11 ocoale silvice care avea a se ocupa, exclusiv, de cultura pădurilor, aplicarea și respectarea regimului silvic în toate pădurile indiferent de proprietar. Separat de silvicultură, exploatările și industrializarea primară sunt preluate de întreprinderile de stat pentru exploatarea si industrializarea lemnului I.P.E.I.L. În Crisana (Bihor) au funcționat trei astfel de unități: I.P.E.I.L. Oradea, Beius și Sebiș Moneasa și aparțineau de Trustul de Exploatare și Industrializare Arad. În 1953 la 1 ianuarie Beiușul si Oradea fuzionează și se constituie o singură întreprindere de exploatare și transport I.F.E.T. Oradea, iar la Sebis rămâne în continuare o singură unitate de exploatare.
Spațiul geografic al Țării Crișurilor din punct de vedre administrativ-teritorial era denumit REGIUNEA CRISANA, împărțită(dupa model sovietic) în următoarele 10 raioane: Gurahonț, Ineu, Chișineu Criș, Salonta, DR.P.Groza (Ștei), Beiuș, Oradea, Aleșd, Marghita, Șimleul Silvaniei, teritorii cuprinse între Barcău și Crișul Alb.
Fondul forestier este gospodărit de către Direcția Regională de Economie Forestieră-D.R.E.F.-CRIȘANA, cu sediul în Oradea str. M.Eminescunr.15 în clădirea ce adăpostește și actualul sediu al D.S. Bihor.
D.R.E.F. Crișana, înființată din 1 ianuarie 1960, preia fostele I.F.E.T.-uri și U.I.L.(Unitati de Industrializare a Lemnului (fabricile de cherestea) care sunt transformate în următoarele Intreprinderi Forestiere: I.F. Beiuș, I.F. Ineu, I.F. Lunca Vașcău, I.F. Marghita, I.F. Oradea, I.F. Sebiș, care au înglobat si activitatea celor 18 ocoale silvice: Beiuș, Dobrești, Beliu, Ineu, Târnova, Sudrigiu, Vașcău, Marghita, Săcuieni, Șimleu, Aleșd, Chișineu-Criș, Oradea, Remeți, Tinca, Hălmagiu, Gurahonț, Sebiș. Ocolul Silvic Băița trece la Sudrigiu si Vașcău.
O deosebită dezvoltare cunoaste ramura industrializării în timp ce pădurile trec printr-o grea suferință exploatându-se peste posibilitățile anuale. Păduri valoroase sunt sacrificate înainte de vârsta exploatabilității iar amenajamentele ignorate în unele ocoale. Conducerea I.F.-urilor era dirijată de partidul unic. Suprafețe mari de păduri, cu cele mai valoroase arborete de gorun, fag si rășinoase sunt exploatate ras în scopul aprovizionării fabricilor de cherestea care cereau cantități tot mai mari de masă lemnoasă. Concomitent se declanșează acțiuni de reîmpădurire a tuturor suprafețelor exploatate. În silvicultură apare un nou curent, o “modă” a înrășinării,extinzându-se molidul, duglasul și pinul(pentru celuloză) chiar și în afara arealului natural. Se emite Decretul 835/1962 referitor la plantarea plopului astfel ca în unele ocoale din DREF Crisana (Tinca, Marghita, Oradea, Săcuieni, Beiuș ș.a.) se trece la plantarea mai multor suprafețe si a zeci de km de aliniamente de plop. Se revine ulterior și plopii euroamericani de mare productivitate se folosesc doar în stațiunile corespunzătoare.